Domnule ministru Rafila,
Nu managerul trebuie destituit în primul rând. Trebuie retras dreptul de liberă practică personalului medical responsabil de această tragedie (medic de gardă, asistente). Au dovedit că nu au ce căuta într-o meserie care înseamnă să îngrijești, să salvezi vieți. Acești oameni nu ar trebuie să lucreze nici măcar în medicină veterinară.
***
Simt că nu-mi ajunge aerul.
Trag aer adânc.
Îmi umflu pieptul, burta cu aer.
Tot nu e suficient.
Nu-mi ajunge. Îmi tremură mâinile, picioarele, lucrurile din jur îmi par ciudate. Nu, nu voi muri. Nu acum. Este doar hiperventilație. Nu-mi ajunge aerul pentru că îmi este foarte frică. Sunt acasă, sunt în siguranță. Nu voi muri sufocată ca Alexandra într-un spital. Cel puțin nu acum. Sunt prea bătrână să o iau la capăt într-o altă lume, altă țară unde să mă simt în siguranță, unde să am credința/speranța că la o adică nu voi fi lăsată să mor ca un câine. Dacă am noroc poate nu voi ajunge în situația asta.
 |
| https://specialarad.ro/nu-am-aer-protest-in-semn-de-omagiu-fata-de-alexandra-femeia-care-a-murit-pe-patul-de-spital/ |
Ce se întâmplă în ultimele zile, ultimele săptămâni, ultimii ani arată gradul de degradare în care am ajuns. Superficialitatea, corupția, incompetența, lipsa unui minim simț al datoriei, dezumanizarea. În primul rând dezumanizarea. România, societatea românească, adică NOI, este asemeni unui copac putred, prăbușit deja la pamânt. Avem în noi carii adânci care merg până în străfunduri. Suntem goi, singuri.
La nivel de stat, nu ne putem proteja cetățenii. Nu putem pentru că cei aleși de noi, oricare ar fi ei, nu sunt în mare majoritate decât niște purtători de vorbe pretențioase, de ceasuri și telefoane scumpe. Oameni care aruncă responsabilitatea de la unii la alții, care mimează competența și onestitatea și care au doar două lucruri care contează: banii și puterea/influența.
La baza societății, avem altceva: nepăsare, dezumanizare.
În urmă cu mai bine de 40 de ani, mama unei prietene murea din cauza unui avort indus acasă. Erau vremurile în care procuratura „veghea” îndeaproape femeile care nu-și doreau să fie mame eroine. Și dacă nu voiai asta, singura șansă era să încerci să termini sarcina în condiții improprii, fără asistență medicală, oricare ar fi fost riscurile.
La 40 și ceva de ani distanță, tot o tânără, tot mamă, care din nefericire pierde sarcina, este lăsată să moară în spital. Da, în spital. Urlă de durere, de neputință, speră să vină dimineață, când va veni poate medicul ei curant să-i efectueze chiuretaj. Cere ajutor. Este într-un spital. Doar nu va fi lăsată să moară?
Ba da!
Într-un spital dintr-un oraș al României, unde există medic, personal auxiliar, este lăsată să moară. Să se chinuiască asemeni unui Hristos.
De ce?
Hai să ne gândim cam ce s-ar fi putut întâmpla?
Medicul de gardă probabil a zis: nu e pacienta mea, vine a doua zi medicul curant. N-o muri până mâine.
Asistenta de tură o fi trecut pe acolo, dar n-o fi vrut să-l deranjeze pe doctorul de gardă, să nu se supere pe ea, că, deh, nu e bine să te pui rău.
Avea Alexandra vreo șansă să supraviețuiască în aceste condiții? Nu. Cum să intervină familia? Unde să o ducă? La privat? Nu primesc urgențe, decât chestii simple și din care să iasă mulți bani. Unde să mergi ca să nu-ți moară copilul, soția, mama copiilor tăi? Nu ai unde! Alexandra a fost condamnată de oameni îmbrăcați în alb să-și care singură crucea pe Golgota și să moară singură, cerând ajutor până în ultima clipă.
NU MAI POT!
NU AM AER!
Nu au auzit-o decât cei din familie, care efectiv nu aveau ce face.
Aici suntem.
Un popor alienat, debusolat, dezumanizat!
Suntem singuri.
Suntem fără apărare.
Ne-am pierdut reflexele sociale, de comunitate. Am devenit niște indivizi într-o mare de alți indivizi, preocupați doar de bunăstarea personală SAU de salvarea individuală. Iar asta este calea sigură spre pieirea colectivă. Doar că în această țară, în acest stat numit România, fiecare dintre noi putem fi la un moment dat Alexandra, victimele de la 2 Mai, fata de la Slobozia dată afară din spital, bătrânii lăsați să zacă în propriile fecale.
Și poate că asta și merităm, câtă veme nu facem nimic altceva decât să constatăm și să comentăm.
Sunt norocoasă. Deocamdată.
Încă am aer!
Domnule ministru Rafila,
Nu managerul trebuie destituit în primul rând. Trebuie retras dreptul de liberă practică personalului medical responsabil de această tragedie (medic de gardă, asistente). Au dovedit că nu au ce căuta într-o meserie sau un loc care înseamnă să îngrijești, să salvezi vieți.
