Colţul culorilor


La sfârşitul anului trecut mi-a venit o idee: ce-ar fi dacă mi-aş lua nişte acuarele şi aş mâzgăli ceva? Nu îndrăzneam să spun sau să mă gândesc la pictat. Nici acum nu o fac. Poate "a decora"...mai degrabă.
Dintr-una în alta, am început să colorez, da, cred că ăsta e cuvântul care se potriveşte cel mai bine: a colora.
Oricum, am ajuns să iubesc să fac asta. Nu-mi place să spun că mi-am descoperit un nou hobby... 


Îmi place să spun, să-mi spun, că am mai descoperit ceva din ceea ce mă alcătuieşte, din ceea ce mă face să fiu eu.


Şi am mai descoperit ceva interesant. Am descoperit că atunci când te încrunţi, te încordezi, te gândeşti că trebuie neapărat, dar neapărat să iasă bine, perfect, că altfel la ce bun? (asta-i boală grea, perfecţionismul!) nu faci altceva decât să-ţi limitezi creativitatea, să-i pui lesă. Şi asta se vede, se simte! 


Creativitatea trăieşte, creşte, rodeşte în absenţa limitărilor, mai ales a celor mentale. Şi când poţi să înţelegi asta, când poţi să o laşi să se manifeste fără să-ţi fie teamă de privirile celor din jur, atunci poţi crea bucurie pentru tine şi pentru cei din jurul tău.



















Niciun comentariu: