duminică, 9 august 2009

"Land of choice" sau despre cum punem noi carul inaintea boilor






Este paradoxal cum un lucru sau un loc absolut minunat poate sa genereze atata tristete, dezamagire.
Am fost o saptamana la Sighisoara. Un loc absolut fantastic. O evadare in timp de care multi oameni au nevoie, macar din cand in cand.
Cetatea, oamenii, peisajul merita tot timpul din lume. Si daca ai vreme si dorinta de a sta si a privi pe indelete, de a cerceta fiecare coltisor, atunci rasplata este pe masura. Pentru ca dincolo de tot ceea ce se vede la prima vedere - turnurile, cladirile, imaginea de ansambul- ei bine, dincolo de toate astea, sunt detaliile: un colt de cladire, un felinar, o inscriptie sau un ornament pe un perete innegrit de timp. Si asta iti da senzatia aia extraordinara, si bineinteles ireala, dar ce conteaza!, ca ai descoperit ceva ce n-a mai decoperit nimeni inaintea ta.
Si atunci zidurile nu mai sunt simple ziduri reci, de caramida, si drumul pe care mergi nu mai este doar un drum. Totul capata culoare, dar o alta culoare, diferita, pentru ca ochii mei pot sa vada aproape aceleasi lucruri pe care alti ochi le-au vazut acum cateva sute de ani si astfel povestea mea se adauga povestilor lor, a celor de demult, dar si a povestilor pe care oamenii de acum le spun in Cetatea Sighisoarei.
Cum sa faci sa pastrezi in tine toata frumusetea, toata mirarea, toata bucuria fara ca acestea sa fie alterate de restul. Si restul nu este de neglijat, nici pentru mine si cred ca nici pentru sutele de turisti straini care "dau buluc" la propriu in Sighisoara.
Restul este santierul de pe strazile cetatii. In plin sezon, muncitori, mici escavatoare si alte utilaje roiesc printre turisti.
Sa te uiti in sus la Turnul cu Ceas poate fi o aventura.... Oricand iti poti rupe un picior sau, si mai rau, sa dea un utilaj peste tine.
Ati putea spune: "Ei, nici chiar asa, gandeste-te ca oamenii din cetatea asta au rezistat in vechime la mai multe!". Asa este, dar....
Drumul pana la Sighisoara a fost o alta aventura. Cinci ore, oficial, neoficial 6!, de mers cu trenul. Pe canicula, fara aer conditionat, ce vorbesc!?, fara geamuri care sa se deschida in compartiment. Explicatia? Se lucreaza! Noi stim ca asta va dura la nesfarsit, dar straini care ne viziteaza nu stiu. Si e greu sa le explici de ce miroase atat de rau intr-un tren si de ce nu au de unde sa-si cumpere o apa... Ce sa-i faci daca n-au fost prevazatori. N-au decat sa moara de sete!
Si ma intreb, al cui sau care "land of choice" promovam noi? Cum poti promova o tara care nu are drumuri pe care sa-i duci pe turisti dintr-un loc in altul. La ce ne folosesc campaniile facute afara daca noi nu avem sosele, nu avem cai ferate, nu avem nici macar Info point-uri care sa nu functioneze dupa programul 8-12, 16-18....
Cati dintre strainii care vin la noi se simt mintiti, inselati, cati isi doresc sa revina?
Da, romanii sunt draguti, saritori, vorbesc limbi straine, pot sa-ti dea o mana de ajutor, cateodata, dar asta nu e suficient...
Sighisoara este un exemplu concludent... Oamenii sunt cei care dau culoare cetatii, vanzatorii ambulanti, povestile lucrurilor pe care le vand, fetele in costume medievale... Si nu in ultimul rand tobosarul cetatii Sighisoara, Dorin Stanciu (am cautat in adins sa-i retin numele). Ce efect extraordinar poate avea un astfel de personaj asupra turistilor. Fantastic!
Si cu toate astea, nu e suficient. Pentru ca sunt lucruri care nu tin de fiecare dintre noi, ci sunt lucruri care tin de autoritati... Iar ei nu pot sa le faca pentru ca sunt ocupati. Fac campanii! De promovare, de imagine, campanii electorale sau orice alt fel de campanii. La televizor, pe strada, in strainatate.
L-as invita pe domnul Berceanu sau pe alti ministri dinaintea lui sa mearga cu trenul Bucuresti-Satu Mare, dar sa mearga in calitate de Radu Berceanu, nu de ministru cu cohorta e ziaristi dupa el. As invita-o pe doamna Udrea sa faca turism cultural fara coloana oficiala, asa o simpla plimbare pe jos prin Cetatea Sighisoarei, bineinteles echipata corespunzator.
Dar... Nu cred ca va avea vreun efect. Incompetenta, ignoranta, autosuficienta sunt probabil inscrise in codul genetic al celor care se prefac ca ne conduc.
Si de fapt, ce ne lipseste nu este atat competenta, ci bunul simt. E nevoie doar de un pic de bun simt. E paradoxal cum am ajuns sa nu mai putem face nici macar lucruri de bun simt.
Revenim de unde am plecat, de la Sighioara....
Vizitati Romania, dar nu o vizitati ca parte a "land of choice" sau "fabulous spirit" sau "minunata si fascinanta".
Nu este asta!
Romania de acum pare un imens pamant arid din care, pe ici pe colo, a mai supravietuit ceva extraordinar.
Nu stim insa pentru cata vreme. Asa ca: grabiti-va!



Un comentariu:

Alexandru Murad spunea...

Iacata! Ana se da pe bloguri!