luni, 6 septembrie 2010

Fragmente de timp


 Ma uit la ceas si parca am in fata un inamic. Limba secundarului bate cadentat si parca zgomotul devine din ce in ce mai ascutit. Parca face intr-adins. Cu cat ma straduiesc sa nu-l aud, cu atat bate mai tare.
Ma uit la ceas si parca am in fata un inamic. Parca el e cel care imi fura din timp, ma pacaleste, imi arata cum pot sa-l pierd printre degete.
Am irosit atat de mult timp fiind furioasa pe timpul care a trecut, incat nu mi-am pus niciodata problema ca timpul trecut e un timp trait, am fost o parte din el, poate mai neinsemnata, dar am fost...
 Si timpul de acum este unul pe care-l traiesc acum si mi-e atat de ciuda ca primul sentiment in fata timpului e de furie.
Avem o capacitate mult mai mare de a ne aminti durerile, neajunsurile, fricile. E un fapt dovedit sau cum spun americanii, ca tot e la moda: "it is a fact".
Percepem bucuriile ca avand o durata mai scurta, in timp ce tristetile sunt lungi si au "calitatea" de a fi recurente. In schimb, nimeni nu garanteaza acelasi lucru pentru bucurii.
De cand devenim constienti de noi, ne "parcelam" timpul, facem planuri (ceea ce e ok), trasam directii de evolutie. Fireste, suferim napraznic atunci cand nu le finalizam sau cand lucrurile nu stau asa cum ar trebui. Motivul ar fi ca ne plasam in afara timpului nostru, cel planificat.
Nu e nedrept sa ne fixam deadline-uri pentru orice? Pana la 30 de ani cariera. Dupa, familie. Dupa, altele si altele.... De parca viata noastra ar fi un calendar in care ne bifam realizarile, ne mandrim cu ele sau, din contra, scrasnim din dinti a frustrare.
Si totul cu ochii la ceas...
Nu exista un timp general. Exista, in schimb, timpul nostru, personalizat, despre care stim cum curge, il simtim cum curge, insa nu stim cand o sa se opreasca. Tocmai din acest ultim motiv ar fi mai bine sa ne bucuram mai mult de el.

4 comentarii:

marius spunea...

daca nu o sa-l mai bagi in seama o sa vezi ca timpul nici macar nu exista... este doar iluzia trecerii lui

ana spunea...

si daca nu l-am mai baga in seama, ne-am da oare seama ca traim? cred ca timpul este intr-adevar o chestiune de perceptie, de asta pentru unii un minut inseamna 60 de secunde, in vreme ce pentru altii un minut inseamna altceva. si tot de asta e atat de minunat ca suntem diferiti, asa ne putem imbogati cu perceptiile celorlalti

alinapavelescu spunea...

Nu stiam ca scrii, dar imi place cum scrii. Si ma bucur sa te citesc.

ana spunea...

Multumesc. Nu o fac cu foarte multa constanta, ci doar atunci cand simt ca nu mai incap in atat de multe ganduri. E placut sa stii ca gandurile tale plac si altora.