Frumusetea este ceva care se defineste prin comparatie, ca atat de multe alte lucruri....Suntem sau nu mai frumosi decat X, la fel de frumosi, mai putin.... Si totusi, atunci cand te indragostesti cu adevarat frumusetea chipului sau a trupului nu mai conteaza atat de mult... Da, se poate spune: ei, la inceput e chestie de chimie, de atractie... Da, dar se poate intampla sa te indragostesti de un om pe care nu l-ai vazut niciodata..cu care doar ai avut ocazia sa vorbesti. Si atunci....vorbim despre "chimie emotionala". Si se poate intampla ca dupa ce te indragostesti de omul ala sa-l si vezi, sa constati ca fizic, rational vorbind, nu prea s-ar apropia de "grila" ta fizica, dar asta sa nu conteze deloc. Pentru ca fascinatia nu mai vine dintr-un chip placut sau frumos, ci de undeva mult mai adanc... Psihologic vorbind, probabil este vorba despre nevoia de a gasi ceva ce cautam in cealalta persona, fie ca este vorba despre exprimarea manifesta a afectiunii, fie ca este vorba de impartasirea unor valori comune, unor vise...
Iar pentru cei carora li se intampla asta, chipul iubirii capata alta forma, care nu are nici cea mai firava legatura cu forma exterioara. Poate ca, de fapt, acest "chip" interior ne face unici. Cu mai mult sau mai putin efort putem deveni frumosi la exterior, putem avea o carcasa prezentabila, atragatoare.
E adevarat, tot cu efort, dar mult mai mult, putem deveni sau mai bine zis putem incerca sa devenim frumosi in interior. Iar asta este o investitie care merita, pentru ca dureaza: pentru totdeauna! Orice ar fi insemnand "pentru todeauna".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu