Se intampla, e adevarat, cel mai des in perioada sarbatorilor de iarna, sa intram intr-o stare speciala. Suntem un pic distrati, poate un pic mai visatori, mai dispusi sa petrecem timp cu noi insine sau cu cei foarte apropiati. E asa sentimentul ala ca iti vine sa strangi langa tine, asa tare tare de tot, ce iti este mai drag si sa nu-i mai dai drumul. Si mintea incepe sa ti se umple de amintiri frumoase, de planuri legate de toate lucrurile pe care ai sa le faci pentru ceilalti, se intelege cei iubiti si speciali pentru noi, si cat de mult o sa-i bucure asta... Bineinteles ca nu o sa se intample aproape niciodata totul asa cum ne-am imaginat, bineinteles ca o sa apara intodeauna ceva care sa ne intristeze, enerveze, o sa ne scoata din pepeni, dar asta aproape ca nu mai conteaza. Conteaza doar povestea... Povestea pe care o reinventam in fiecare an de Craciun pentru noi si care ii include si pe ceilalti. Uneori fara ca ei sa stie...uneori fara ca ei sa vrea cu adevarat. Dar nu conteaza... Este povestea noastra. Da, este adevarat, povesti inventam, cream si in restul anului. Este poate legatura noastra cu ramasitele unui univers magic al copilariei sau poate este o modalitate de a evada dintr-o lume gri. Dar de Craciun...ei aici este alta poveste. Povestea unui "nou inceput".
Intotdeauna am asteptat Craciunul ca pe ceva cu adevarat foarte special. Nu intotdeauna a fost unul vesel, de putine ori am perceput esenta semnificatiei religioase si cu toate astea....intotdeauna mi-a oferit sansa sa ma reinventez, sa-mi umplu bateriile cu putina bunatate, frumusete, bunavointa si cateva zambete care sa-mi ajunga macar pana la urmatorul Craciun. E la fel de adevarat ca anul asta rezerva mi s-a terminat mai devreme... De aceea poate astept cu atata infrigurare Craciunul: am nevoie de o noua poveste.Voi nu?
Un comentariu:
daca ar fi dupa mine...as inventa IANUARIE FOREVER. De Craciun nu am niciodata puterea sa ma molipsesc de veselia tembela si de gingalbelsii de peste tot. Imi place calendaru plin de miercure si de joie banale si malaiete. Si imi place ianuarie....k am dulapu plin de toalele cumparate in decembrie si ca am un calendar plin....cu toate lunile noi...neincepute...ca si cum abia acum ceva se naste. In plus.....incep cu promisiunile alea de care nu ma tin niciodata....dar e placut sa speri k poate anu asta.....reusesti ceva. Si mai sunt si citeva persoane dragi mie nascute in ianuraie. in concluzie...ianuarie forever.
Trimiteți un comentariu