Recunosc! Ideea unui text cu titlul acesta mi-a venit după ce am tot văzut pe FB retrospectivele acelea în imagini şi care spuneau toate, da' toate, "a fost un an minunat"etc. Mă gândesc dacă FB are şi variante de genul "a fost un an naşpa, nasol, oribil" ş.a.m.d., cuvinte departe de vocabularul academic, dar aşa aproape de realitatea de zi cu zi. Din nou, recunosc: iniţial, ideea mi s-a părut haioasă, însă văzând ce an minunat a avut toată lumea, am intrat la bănuieli.
Aşa am ajuns la textul ăsta. De fapt, ca să fiu sinceră, de câţiva ani încoace îmi tot fac bilanţuri la sfârşit de an. Liste cu ce mi-am propus şi, mai ales, cu ce n-am făcut. Până de curând am făcut parte din categoria celor care-şi contabilizau mai uşor nerealizările şi ignorau aproape cu totul reuşitele, de orice natură ar fi fost ele, indiferent de mărimea sau importanţa lor. Dar asta, până de curând!
Anul ăsta a fost un an ca niciun altul!
.jpg) |
| Add caption |
Nu pentru că s-ar fi întâmplat lucruri extraordinare în viaţa mea, ci pentru simplul motiv că anul 2014 nu se va repeta. Poate doar într-un univers paralel, dar referitor la asta nu pot să mă pronunţ.
Da, o parte din evenimentele anului ăsta vor avea, poate, reverberaţii în anul ce va urma. O parte din dorinţele mele se vor prelungi poate în anii ce vor urma. Doar atât!
Pentru mine, anul ăsta a fost plin cu de toate: împliniri, bucurii, tristeţi, lupte, energie, speranţe, încredere.
Un an în care am dus la capăt proiecte importante pentru profesia mea, dar şi pentru sufletul meu. Un an în care am cunoscut oameni noi şi interesanţi, oameni care m-au ajutat să-mi deschid mintea spre noi orizonturi.
Un an în care am cimentat prietenii vechi.
Un an în care am învăţat să cer ajutor şi un an în care am primit sprijin chiar dacă nu mă gândisem să-l cer.
A fost un an în care am învăţat multe despre mine şi despre cei din jurul meu. Căci învăţatul se termină doar atunci când încetăm să mai fim...
Un an în care am văzut lucruri noi, mi-am îndeplinit vise, am trăit experienţe noi şi din plin.
A mai fost un an în care am făcut greşeli, poate am dezamăgit. Dar, din nou: oricât de mult am încerca, uneori este peste puterile noastre să nu greşim.
Şi a mai fost un an în care m-am luptat, am suferit căderi, însă numai pentru a avea de unde mă ridica, am fost mâhnită, m-am amărât singură sau din cauza altora, am ripostat sau, din contră, mi-am înghiţit cuvintele.
Şi pe lângă toate astea, a fost un an în care cicatricele mele s-au mai strâns şi am reuşit să mai accept puţin gândul că vor rămâne cu mine cât timp voi fi eu.
A fost un an ca niciun alt an!
Mulţumesc/vă mulţumesc pentru el!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu