Dacă aș avea habar să cioplesc lemnul, l-aș ciopli!
Indiferent de câte așchii ar trage brazdă prin palmele mele.
Dacă aș avea habar să-l lustruiesc, l-aș lustrui. Indiferent de cât de aspre ar deveni mâinile mele.
Dacă aș avea habar cum să dau o viață nouă unui ciot rătăcit de copăcel, aș face-o.
De o mie și mai multe de ori.
Numai în forma asta!
Până când iubirea, mângâierea, tandrețea, empatia, protejarea s-ar sătura să tot fie fugărite și s-ar așeza cuminți la casa lor: în sufletele noastre.
De o mie și mai multe de ori!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu